Prezentare oraș

Chișineu-Criș

Așezare geografică

Chişineu-Criş (Kisjenő) Jenew, Kisjenew, Kysjeneu, este un oraş în judeţul Arad, Crişana, situat în partea de nord-vest a judeţului, la 42 km. faţă de municipiul Arad  la 72 de km. de municipiul Oradea şi la 25 km. faţă de Gyula. Se învecinează la est cu comuna Sintea‑Mare, la sud şi sud‑vest cu comuna Şimand, la vest şi nord‑vest cu comuna Socodor și la nord cu comuna Zerind. Teritoriul administrativ al oraşului are o suprafață de 119 km2 și se desfăşoară în Câmpia Crişului Alb de-o parte şi de alta a râului cu acelaşi nume. În partea de Est se află staţia CFR care este traversată de calea ferată ce face legătura între cele mai importante oraşe din Vestul ţării, Timişoara-Arad-Oradea. Înainte de intrarea în oraş, calea ferată se bifurcă în partea de Sud-Vest şi trece prin staţia CFR Pădureni care odinioară făcea legătura cu localitatea Grăniceri.

Oraşul a luat fiinţă prin unirea localităţilor Pădureni și Chişineu (Ineul Mic). Din punct de vedere administrativ, localitatea Nădab este sat aparţinător oraşului.

Repere geografice

Orașul este situat în Câmpia Crișurilor, având o altitudine minimă de 90 m în zona de nord-vest și maximă de 100 m în sud-vest. Această câmpie este o subunitate a Câmpiei de Vest care a rezultat prin acumularea unor vaste conuri de aluviuni aduse de râurile carpatice. Suprafața câmpiei are o înclinare foarte redusă, din care râurile au cursuri foarte meandrate, divagante, cu frecvente ieșiri din albie în trecut. Este o câmpie în coborâre lentă, respectiv câmpie de subsidența, iar datorită caracterului rătăcitor, divagant al rețelei hidrografice mai poartă numele de câmpie de divagare. Câmpia este folosită intens pentru activitățile agricole mai ales prin prisma faptului că solul se pretează pentru acest tip de activități fiind unul bogat în nutrienți.

Resursele de apă din bazinul Crişului Alb sunt constituite din rețeaua hidrografică (permanentă şi temporară) la care se adaugă izvoarele şi apele subterane (de suprafață şi de adâncime), lacurile artificiale şi naturale de tip heleştee. Lacul Chişineu Criş, situat în apropiere de localitatea Chişineu Criş, are o suprafață totală de 175 hectare (volumul de 2,6 milioane m3). și este folosit în scopuri piscicole ca și Pescăria din Pădureni dealtfel.

Stema orașului

Stema oraşului Chişineu‑Criş se compune dintr‑un scut triunghiular cu flancurile rotunjite, tăiat de o fascie undată, de argint. Semniicaţiile elementelor stemei sunt: Biserica care evocă credinţa păstrată cu stăruinţă de localnici, precum şi edificiile cultice existente în localitate. Fascia undată de argint simbolizează râul Crişul Alb care străbate oraşul. Jumătatea de roată de moară de apă face aluzie la morile de apă de altădată existente pe râul Crişul Alb şi pe Canalul Morilor, iar jumătatea de roată industrială se referă la industria constructoare de maşini agricole şi cea a prelucrării metalelor care a dăinuit odinioară din zonă. Spicele de grâu fac referire la una dintre ocupaţiile de bază ale locuitorilor, agricultura, precum şi la valorificarea produselor agricole. Lira cu ramurile de laur semnifică viaţa culturală şi artistică din oraş, amintind de Reuniunea corală Lyra, îniinţată în 1931. Coroana murală de argint cu trei turnuri crenelate semniică faptul că localitatea are rangul de oraş.

Dezvoltarea economică

Cele mai importante sectoare economice care s-au dezvoltat și care încă sunt în plină desfășurare în orașul Chișineu – Criș fac parte din sectorul terțiar (comerț) și secundar (fabricarea echipamentelor electrice, produselor din cauciuc, mașinilor, utilajelor, etc.).

În prezent, în orașul Chișineu – Criș sunt activi 553 agenți economiciali, reprezentând 3,9% din totalul agenților economici din județul Arad. O parte din acești agenți economici își desfășoară activitatea în cadrul Parcului Industrial Nădab. Acesta este situat la intrarea în orașul Chișineu-Criș, la 20 de km de granița cu Ungaria și se întinde pe o suprafață de 24 ha. oferind 18 loturi dotate cu principalele utilități (energie electrică, apă, gaze, telefonie și drumuri aferente asfaltate).

Conform datelor furnizate de ONRC, cifra de afaceri totală la nivel de oraș, la nivelul anului 2019 era de aproximativ 1,2 Miliarde lei (252 milioane euro), numărul total al angajaților fiind de 3342, reprezentând 0,08% din totalul de angajați din județul Arad. Ultimii ani au înregistrat o creștere a activității economice, atât prin prisma numărului de angajați cât și în ceea ce privește cifra de afaceri generată de agenții economici. Activitatea economică a orașului Chișineu – Criș se află într-o continuă ascensiune, așa cum prezintă cifrele analizate anterior ale evoluției cifrei de afaceri, numărului întreprinderilor active și domeniilor de activitate prezente în oraș. Această ascensiune este observată și în analiza numărului total al angajaților. Numărul acestora a evoluat considerabil, creșterea fiind de 109%, în decursul ultimilor ani, în anul 2010 fiind 741 de angajați, iar în anul 2019 – 1549 de angajați. Acest lucru este datorat investițiilor noi în mediul economic care au generat înființarea de noi întreprinderi, în acest fel antrenând în câmpul muncii forța de muncă disponibilă atât locală, cât și din localitățile limitrofe.

Dintre marile firme care și-au început activitatea la marginea orașului și în parcul industrial, ar fi de amintit: Maschio-Gaspardo, HAI Extrusion, Continetal, Kronberg&Schubert, Gulapack, Europlastic și EKR. În cadrul etniei maghiare se remarcă familii sau persoane care eu devenit  întreprinzători industriali, comerciali sau agricoli, ca de exemplu magazinul de bricolaj „Magnita”al familiei Mosoni, sau inginerul Szabó Zoltan, din Chişineu-Criş, primul fermier din România care a decis să își robotizeze ferma de vaci, el gândindu-se la propria strategie pentru creșterea producției de lapte cu ajutorul geneticii. Unii și-au deschis magazine de florărie, pescării, magazine de nutreț pentru animale, cabinet medical veterinar, cabinete de medicină și de stomatologie, etc.

Istoric

Cele mai vechi urme de locuire umană au fost identificate în urma unor săpături arheologice şi au fost datate ca fiind din neolitic. Au fost descoperite bucăţi din vase de ceramică lucrate manual, decorate cu ornamente neolitice. Pe malul Crişului Alb au fost găsite ceşti, vârfuri de lănci şi dălţi care aparţin Culturii CrişTisa (5500‑1700 î.H.). Din epoca bronzului s‑au descoperit unelte şi arme, dar şi podoabe din aur şi argint. Din epoca fierului au fost identificate unelte şi arme din metal şi un tezaur de monede greco‑macedonene din secolul al III‑lea î.H. Din secolul al II‑lea î.H. sunt descoperite 263 de monede dacice şi macedonene şi bucăţi de ceramică cenuşie lucrată la roată. Pe raza oraşului s-au descoperit urme arheologice în mai multe puncte cum ar fi în Pădureni, staţia de epurare, strada Teilor, care de fapt era considerat şi locul cel mai ridicat al localităţii. Descoperirile arheologice atestă continuitatea formelor de organizare specifice dacilor, dar şi o puternică inluenţă a romanilor. Astfel, pe lână obiectele speciice dacilor, în unele gospodării au fost găsite şi opaiţe romane. Toponimia, cronicile şi descoperirile arheologice dovedesc că această zonă a aparţinut în secolul al IX‑lea şi al X‑lea unor formaţiuni politice prestatale conduse de voievozii Menumorut şi Ahtum. Încă din această perioadă s‑a dezvoltat transportul cu plutele pe Criş, voievodul Ahtum fiind cel care a impus vămuirea transporturilor pe apă şi uscat.

Prima atestare documentară a aşezării datează din 1202, într-un document scris de regele Ungariei, Imre (1196-1204). Dupa alte surse, se presupune că denumirea era deja amintită sub această formă în anul 1177, în vremea regelui Béla al III-lea, într-o diplomă de donare a pământurilor.

Teritoriul localităţii a aparţinut comitatului Zărandului şi a episcopiei din Eger, apoi comitatului şi judeţului Arad. În anul 1241 a fost prădată de tătari, fapt relatat de episcopul Rogerius în „Carmen miserabile”, care s-a refugiat împreună cu o bună parte din locuitorii din Oradea în locul de vărsare a Cigherului în Crişul Alb, în mlaştinile de atunci ale Nădabului. După retragerea tătarilor, locuitorii ascunşi prin păduri se reîntorc fără să fie apăraţi de un zid.

Între secolele XIV-XV, în regiune se dezvoltă viaţa economică, creşte populaţia.

Localitatea Chişineu a fost menţionată în mai multe documente din secolul al XIV‑lea. În dijmele papale din 1332‑1337 sunt amintiţi preoţii Abraham şi Micloş. Multe aşezări cu caracter rural aparţineau sau se învecinau cu Chişineu-Criş, dar din acestea au rămas doar trei: Chişineu-Criş, Pădureni şi Nădab. Celelalte sate au dispărut odată cu cucerirea şi devastarea otomană, chiar dacă multe denumiri de locuri se mai menţionează şi astăzi în locurile de culturi agricole.

Denumirea de Chişineu-Criş – Kisjenő, apare în mai multe feluri în ştirile medievale: Jenew, Kis-Jenew, Kyss-Jenew, fiind învecinată în 1338 cu Sintea, Csuba, Bernot şi Haraklyan. În anul 1338 părţi din localitate aparţineau episcopiei din Cenad şi a cele din Oradea. În 1476 este menţionat cu denumirea Kis-Jenő, adică Ineul Mic, şi era considerat un sat bihorean, datorită domeniilor tutelare ale episcopului din Oradea.

Într-o  diplomă menţionată din 1426, se aminteşte de un om de cultură care trăia în Chişineu –Criş, numit „Litteratus de Jenew”, iar în 1515, se ştie de un anumit Bernat din Chişineu care şi-a făcut studiile la Viena, acesta demonstrând că locuitorii dintre Crişuri impulsionau şi motivau copiii talentaţi spre continuarea studiilor.

Aşezări care astăzi nu mai există, dar care erau prezente pe hărţile şi documente de epocă au fost: Bököny, amintit în 1177, la nord-est de Socodor, pe dreapta Crişului Alb, Gőrhe, din 1344, între Pădureni şi Socodor, având şi un drum care ducea de aici spre Şimand, Karancs, din 1483, situat la sud de Nădab, astăzi este teren agricol, Kávás (Kawas), din 1403, între Görhe, Pădureni şi Şimand, Szentkirály  (Kyrali, Kerali), din 1250, între Şiclău, Sânmartin şi Şimand, astăzi formând păşunea Socodorului, Szederkény din 1404, Tamász (Thamaaz, Thamaz, Thamasy, Thamacz), din 1326, la nord-vest de Chişineu-Criş, înspre Gyula.

La începutul secoluluii XVI, iobagii pribegiţi  din cele trei aşezări s-au înrolat în răscoala condusă de Ghorghe Doja, în 1514, iar din 1526, după ce otomanii cuceresc Ungaria şi implicit zona vestică a României, Chişineul-Criş întră sub jurisdicţia Cetăţii din Gyula, până în anul 1566, când cade şi acest bastion de apărare. De atunci şi până încă 125 de ani partea dintre Crişuri rămâne sub ocupaţie turcă. În acest timp, localităţile din regiune, incluzând aici şi Chişineu-Criş, aparţineau sangeacurilor din Gyula (sangeacul era corespondentului judeţului turcesc), în frunte cu un beg. Populaţia se ocupa în continuare cu agricultura, aşa cum demonstrează recensămintele realizate de către otomani între anii 1567 şi 1579.

Teritoriul  localităţii este donat în anul 1590 lui Kis Janos.

În 1713, localitatea este amintită ca târg şi centru meşteşugăresc. Pădureniul a ajuns să numere peste 300 de locuitori. Un eveniment care va afecta şi localitatea noastră va fi răscoala din 1735 condusă de pecicanul Pero Seghedinaţ, sau Bătălia de la Görhe.

În 1727 localităţile Chişineu, Pădureni şi Nădab făceau parte din domeniul ducelui de Modena. Din secolul al XVIII-lea Chişineu-Criş şi Pădureni aparţin districtului de Zerind.

În 1773, cu ocazia vizitei viitorului împărat Iosif al II‑lea, numeroşi ţărani din Chişineu‑Criş şi Nădab au înaintat împăratului jalbe în care prezentau situaţia dificilă în care trăiau.

Moise Nicoară, în data de 9 iulie 1816 a trimis de la Chişineu‑Criş împăratului austriac un memoriu în care cerea numirea la Arad a unui episcop din rândul românilor.

În secolul XIX se fac recensăminte ale populaţiei, din anii 1828 şi 1830 populaţia majoritar românească fiind la Chişineu-Criş iar cea maghiară în Pădureni.

În perioada 17-29 martie 1849, are loc Sinodul Diecezei Aradului la Chişineu-Criş, aici

participând 51 de reprezentanţi ai românilor în frunte cu episcopul Aradului, Gherasim Raţ.

Cu ocazia alegerilor din 1869, Miron Românul a fost ales ca deputat al cercului Chişineu‑Criş. Mircea Stănescu se adresa locuitorilor în 1870 şi vorbea de egalitate pentru toate naţiunile din imperiu. În anii care au urmat, activitatea politică a luat proporţii. La Conferinţa Naţională a Partidului Naţional Român au participat şi Alexie Popovici şi Mircea Stănescu, ca reprezentanţi ai cercului electoral Chişineu‑Criş. Un rol important în mişcarea memorandistă l‑a avut Mihai Veliciu care, alături de ceilalţi fruntaşi ardeleni, a fost condamnat şi întemniţat la Szeged, unde s‑a şi îmbolnăvit. În 1905 Mihai Veliciu era printre cei care susţineau candidatura lui Ioan Russu‑Şirianu, avocatul fiind implicat în organizarea unei adunări populare în Chişineu‑Criş. În 1910 Octavian Goga era candidat din partea cercului electoral Chişineu‑Criş.

Chişineu-Criş a fost socotit încă din timpul cuceririi otomane „oraş de câmpie” adică oppidum, ceea ce ducea la îndreptăţirea de a organiza târguri. La sfârşitul secolului XIX şi începutul secolului XX creşterea celor două localităţi a fost însemnată. Se realizau recensăminte o dată la zece ani, luând în considerare structura etnică, confesională, numărul de gospodării şi ocupaţia locuitorilor. 

În 1914 după izbucnirea Primului Război Mondial, numeroşi locuitori din Chişineu‑Criş au ajuns pe frontul din Galiţia sau pe cel din Italia, unii au ajuns prizonieri în Rusia şi Italia şi s‑au înscris în legiunile de voluntari, în timp ce alţii s‑au implicat în evenimentele din Rusia anului 1917. Ca urmare a terminării războiului, în noiembrie 1918 s‑au înfiinţat în localitate Consiliul Naţional Român Local şi Garda Naţională, cu scopul de a menţine ordinea. În 24 noiembrie a avut loc o adunare la care au participat peste 3.000 de locuitori,care au ales delegaţia care a participat la Alba Iulia. Cei cinci delegaţi oficiali au fost Iustin Marşieu, Gheorghe Popovici, Adrian Popescu, Dimitrie Muscan şi Ignatie Bogdan dar şi protopopul Dimitrie Barbu.

În perioada interbelică, majoritatea populaţiei oraşul Chişineu‑Criş era formată din proprietari mici şi mijlocii care practicau agricultura. Agricultura a cunoscut o perioadă de dezvoltare prin consolidarea proprietăţii mici şi mijlocii. În anul 1921, plasa Chişineu-Criş cuprindea 25 de comune care se întindeau pe o suprafaţă de 1035 km² şi număra aproape 62000 de locuitori cu o densitate medie a populației de 56 loc/km². Localitatea a cunoscut o perioadă de dezvoltare culturală. În oraş a existat corporaţia meseriaşilor, care a reuşit să ridice prin forţe proprii actuala Casă Orăşenească de Cultură, unde de‑a lungul timpului s‑au organizat numeroase baluri, serate şi spectacole. În curte a existat şi o popicărie. Ca urmare a dezvoltării culturale, în localitate au funcţionat trei coruri: Armonia, Sfântul Gheorghe şi Lira, având  sprijinul Bisericii Ortodoxe.

În Al Doilea Război Mondial, mulţi tineri au ajuns pe front, atât în est cât şi în vest, de unde mulţi nu s‑au mai întors. În mai 1945 când războiul s-a încheiat, soldaţii români sunt primiţi cu entuziasm la intrarea în ţară. În 10 iulie 1945, Armata a 4-a a României va ajunge în România la Vărşand. Au fost întâmpinaţi cu braţele pline de flori şi cu lacrimi în ochi, ca semn de recunoştinţă pentru sacrificiul lor, de către locuitorii din Vărşand, Socodor, Chişineu-Criş. Preluarea puterii de comunişti în 1948 a dus la începerea procesului de colectivizare a agriculturii. Între 1949‑1957, la Chişineu‑Criş s‑a practicat întovărăşirea. Au apărut trei întovărăşiri: 1 Mai, Ecaterina Varga şi Eliberarea Patriei. În acelaşi timp au fost impuse şi cotele obligatorii. Din 1958 colectivizarea s‑a făcut prin teroare şi s‑a încheiat în 1962. După 1990 pământul a fost retrocedat vechilor proprietari şi s‑au pus bazele unor asociaţii agricole prin arendarea de către proprietari a pământului retrocedat. 3.100 de cetăţeni au fost împroprietăriţi cu o suprafaţă de 6.098 ha.  Localitatea a fost declarată oraş în anul 1968.

Demografie

Unele date demografice apar în conscripţiile din secolul al XVIII‑lea. În conscripţia urbarială din 1771‑1772 se arată că în Chişineu‑Criş erau 169 de familii de jeleri, iar în Pădureni 144. Date mai numeroase avem din secolul al XIX‑lea. După recensământul din 1857 erau 1.774 locuitori în Chişineu‑Criş şi 1.691 în Pădureni. Potrivit recensământului din 1880, erau 1.870 locuitori în Chişineu‑Criş şi 1.810 în Pădureni. În ultimele decenii ale secolului al XIX‑lea asistăm la o creştere demograică, fapt ce a făcut ca în Oraşul Chişineu‑Criş numărul locuitorilor din Chişineu‑Criş să ajungă în anul 1890  la 2.250, iar al celor din Pădureni la 2.203. Creşterea a continuat până la izbucnirea războiului. În anul 1900, populaţia majoritară a fost cea română 51,4%, urmată de maghiari 43,8%, alături de germani 2,8%, slovaci 0,46% .

În 1910 erau 2.821 de locuitori în Chişineu‑Criş şi 2.390 în Pădureni. În 1965 populația în Chişineu‑Criş era de 7.899.  Cel mai mare număr de locuitori de 9.666 a fost atins în anul în 1983, după care populația scade. În 1992 erau 9.021 de locuitori, în 2002 ajungându‑se la 8.343 de locuitori, aici fiind incluşi şi cei din satul Nădab. Dintre aceştia, 5.985 erau români, 2.020 maghiari şi 265 rromi.    

În anul 2012, populaţia totală era de 7967 locuitori, iar în anul 2022 de doar  7212, scăzând în 10 ani cu 775 locuitori, ceea ce reprezintă o scădere de 9.70% a populației.

Intervalul de vârstă între 50 și peste 80 de ani constituie 41.92% din populație, față de  40% cât este media pe țară, ceea ce denotă o îmbătrânire demografică, segmentul grupei de vârstă 0 – 9 ani fiind de 10,33%, mai mic decât media pe țară.

După structura etnică, românii sunt într-un procentaj de  71,89%, maghiarii 18,11%, rromi 1,30%, slovacii 0,22%  și germanii 0,14%. Confesional, domină enoriașii ortodocși cu 63,30%, urmați de reformați cu 12,08%, romano-catolici 5,92%, penticostai 4,41%, baptiști 3,04%, adventiști 0,89%, greco-catolici 0,25%.

Edificiile de cult

Bisericia parohiei ortodoxe din Chişineu – Criş I „Înălțarea Domnului”

Prima astestare documentară a bisericii din orașul nostru se face abia în secolul al XIV-lea. În dijmele papale din 1332‑1337 sunt amintiţi preoţii Nicolae și Abraham.

În Chişineu-Criş exista o biserică din lemn cu hramul „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel”, care la mijlocul veacului al XVIII-lea avea exteriorul „lipit şi văruit”. În anul 1774, credincioşii înaintează o cerere pentru a primi o aprobare să-şi construiască o biserică nouă. Astfel, la 6 octombrie 1775 este înregistrată aprobarea din partea autorităţilor pentru construirea bisericii. În toamna anului 1775 începe construcţia edificiului care va avea hramul „Înălţarea Domnului”. Pe clopotul mijlociu din turla bisericii este scris „s-a făcut pe seama Sfintei Biserici din Chişineu-Criş”. Această clădire a fost mărită şi reconstruită datorită creşterii numărului de enoriaşi în anul 1868.

Preotul primei biserici a localităţii Chişineu-Criş s-a numit Nicolae şi a fost inserat în lista de dijme papale. Protopresbiter (protopop) la Chişineu-Criş era Teodor Popovici, delegat al Diecezei arădene. Biserica este construită în stil neobaroc, în formă de navă, din cărămidă și acoperită cu tablă. Nu se cunoaște meșterul care a zidit biserica.

În anul 1975 se reface exteriorul bisericii. Pictura bisericii a fost realizată în anul 1950, de către pictorul bisericesc Cornel Cenan din Cluj, iar între anii 1999-2001 a fost restaurată de către profesorul Alexandru Munteanu și soația sa Iolanda din Chișineu-Criș. Între obiectele vechi de cult, se mai păstrează chivotul de la vechea biserică de lemn.

În 1930, clădirea unde locuia preotul este cumpărată de către biserică şi devine casă parohială, din acel moment şi până în prezent.

Corurile bisericești și laice

Primul cor local s-a înființat în plasa (zona) Chișineu-Criș în 1927, se numea „Corul plugarilor”, cânta pe patru voci și era condus de învățătorul Gheorghe Ruja. În 1928 exista o altă formație corală bărbătească, iar un alt treilea ansamblu, Melodia, era corul meseriașilor, condus de învățătorul Ioan Caba, absolvent al Preparandiei arădene. În Nădab exista reuniunea corală „Gheorghe Dima”, condusă de preoții parohi Ștefan Rusu și Tărniceanu. De-a lungul timpului, alte coruri au fost înființate cu sprijinul Bisericii Ortodoxe (Armonia, Sfântul Gheorghe, Astra) și au participat la spectacole și concursuri corale în zona Crișului, dar și în alte județe și chiar în Ungaria. 

Dintre societățile corale grupate în jurul Bisericii ortodoxe, cea care a desfășurat o mai intensă și prodigioasă activitate a fost societatea corală intelectuală Lyra, înființată în 1932. Inițiată de câțiva intelectuali, în frunte cu părintele Gavril Popluca și dr. Ștefan Popovici, era compusă din 120 de membri și cuprindea patru secții: muzicală – un cor compus din 50 membri care dă răspunsurile la sf. Liturghie, pregătește și execută concerte corale de muzică religioasă și românească, literară  – care organizează șezători literare cu scopul de a trezi în sufletul poporului setea după literatură, având și o bibliotecă de 400 de volume , țesătorie – a inițiat concursuri de țesătorie;… 20 de costume naționale, 15 ștergări mari, 20 ștergări de tort, 6 covorașe de lână, 6 fețe de masă, 12 costume pentru călușeri, 5 chilimuri în stil românesc donate Bisericii din Chișineu-Criș și filantropică – care „ajutau copiii săraci de la școala primară” (Revista Biserica și școala, nr. 19, 3 mai 1947).

În 1947, între cele trei coruri care activau în oraș (Lyra, Melodia și Sf. Gheorghe) existau unele neînțelegeri cu privire la participarea la Sfintele Liturghii. Din acest motiv, preotul Gavril Popluca întocmește un tabel, „o ordine, cu duminecele și sărbătorile legale în care fiecare cor va da răspunsurile, neadmițând nicio abatere sub niciun pretext dela datele fixate”.

Corul bisericii parohiei Chișineu-Criș I a fost reînființat în 2014 de părintele Daniel Dumitru, iar de atunci, pe lângă cântările slujbelor religioase, organizează concertul tradițional de Crăciun intitulat „Răsăritul cel de sus”, la care participă și coruri din parohiile învecinate. O amintire frumoasă e participarea în 2015 la concertul excepțional de colinde susținut de Corala preoților Arhiepiscopiei Aradului, alcătuită din peste 30 de preoți din județ.

Biserica din Chişineu-Criș a avut un rol important în timpul evenimentelor din 1848‑1849, aici ţinându‑se sinodul bisericesc. În a doua jumătate a secolului al XIX‑lea bisericile au fost renovate. La Pădureni lucrările au avut loc în 1879, iar biserica din Chişineu a fost renovată în 1909.

Bisericia parohiei ortodoxe din Chişineu – Criş II din Pădureni, cu hramul ,,Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, Purtătorul de biruinţă”, este în formă de navă, pe fundaţie de cărămidă şi acoperită cu ţiglă care a fost ridicată la începutul sec. al XVIII-lea.

În 1756 Parohia Ortodoxa Română Pădureni era o organizație puternică și avea în frunte pe preotul Mihai Cuc. Biserica a fost zidită din pereți de peste un metru grosime, aproape identică ca stil cu cea din Chișineu-Criș I, ultima fiind sfințită de catre episcopul Pahomie în 1772.

Lucrările de renovare ale Bisericii au avut loc între anii 2009-2010 și au fost coordonate și executate de o echipă de meșteri condusă de Cervenschi Nicolae. Exteriorul este tencuit, iar interiorul pictat în tehnică frescă de pictorul bisericesc Popescu Constantin din Rădauți. Iconostasul și stranele sunt din lemn de cireș, sculptura fiind executadă de meșterul Ember Dan din localitatea Livada, din județul Arad. Târnosirea bisericii datează din 19 iunie 2011, când Înaltpreasfințitul Părinte Dr. Timotei Seviciu, Arhiepiscop al Aradului a sfințit lucrările de renovare, prin așezarea sfintelor moaște și ale icoanelor sfinților evangheliști la temelia Sântului Prestol și săvârșirea sfintelor liturghii arhierești, înconjurat de in sobor de preoți și diaconi.

Construcția clădirii este masivă, cu turn de 1,5 metri, cu material din caramidă arsă, având stilul neobaroc în formă de corabie, cu iconostas din zid. În anul 1935 biserica a fost restaurată, turnul i-a fost înălțat și acoperit cu tablă, iconostasul a fost înlocuit cu unul de lemn, iar peretele despărțitor dintre pronaos și naos a fost dărâmat, rămânând doar la înălțimea de un mertu, pentru a permite femeilor să vadă slujbele mai ușor. Deasupra pronaosului s-a zidit un balcon pentru cor și tot interiorul a fost pictat în frescă. Pictura este realizată în frescă de pictorul Ion Vlădescu din părțile Craiovei iar lucrările de renovare, din 1935, au fost realizate de meșterul Ioan Abraham din Ineu.     

Biserica romano – catolică din Chişineu – Criş. poartă hramul „Arhanghelului Mihail” şi a fost construită între anii 1777 – 1778, fiind  renovată în 2007. Parohia a fost înfiinţată în 1807. Biserica a fost afectată de Al Doilea Război Mondial, turnul fiind distrus. În anii comunismului casa parohială a fost transformată în internat. După 1990 a fost retrocedată bisericii. Din rândul comunităţii catolice s‑au ridicat doi episcopi, Radian Farkaş şi Adalbert Boroş.

În prezent are mai multe filiale în localităţile Adea, Cintei, Iermata, Pilu,Sintea Mare, Zerind, Vărşand.

Biserica reformată din Pădureni este o clădire veche construită încă din secolul XIII, dar a fost în totalitate reclădită. În anul 1732. aici se găsea un lăcaş de cult romano-catolic, din anul 1791,i se reface clădirea şi turnul bisericii. Primul preot al parohiei a fost consemnat în anul 1713. În anul1735 biserica reformată a fost jefuită de grănicerii sârbi, după Bătălia de la Görhe. Numărul credincioşilor a crescut în a doua jumătate a secolului al XVIII‑lea, fapt ce a dus la realizarea unor lucrări de mărire a bisericii în 1784. În 1873, în timpul preotului Potóh Károly, se fac alte lucrări pentru mărirea bisericii. În anul 1897, se montează orga fabricată de Danly Antal.

În timpul pastorului Nagy Zoltan şi prin Curatorul Dr. Olosz Lajos, enoriaşii decid construirea unui nou locaş. În 1939 are loc din nou reclădirea bisericii în doar nouă luni.

Primul Război Mondial a afectat şi comunitatea reformată. În curtea bisericii reformate din cartierul Pădureni se găseşte obeliscul eroilor maghiari morţi în Primul Război Mondial, pe care sunt trecute numele celor 70 de maghiari morţi pe front, inaugurat în anul 1927, acesta fiind primul monument de acest fel din judeţul Arad. În spatele acestui monument s-a aşezat recent o placă comemorativă, unde sunt  enumeraţi numele şi prenumele localnicilor căzuţi în al doilea război mondial.

Biserica a fost renovată în 1992. În 2012 a fost inaugurată o clădire multifuncţională cu rol cultural pentru credincioşii din oraş, după care are loc o nouă restaurare în anul 2014.

Biserica greco – catolică care poartă hramul „Adormirea Măicii Domnului” este o clădire foarte nouă, piatra de temelie fiind sfinţită în 2 mai 2010, de Preasinţia Sa Episcopul

Alexandru Mesian de la Lugoj, iar în 2012 biserica. Biserica este ridicată pe terenul donat de primărie, fiind copia unei biserici din Gyula și a fost ridicată pentru cei veniţi din Maramureş, de religie greco‑catolică, care s‑au aşezat în oraș şi în satele din jur.

La începutul secolului al XX‑lea unii dintre ortodocşi au trecut la alte confesiuni, la baptişti spre exemplu. În 1901 a apărut o comunitate baptistă în Chişineu‑Criş şi Nădab. După terminarea Primului Război Mondial au mai apărut alte culte noi, ca penticostalii şi adventiştii.

Biserica Baptistă Emanuel. Primii credincioşi baptişti au apărut în 1896. Până în 1905 s‑a ajuns

la 50 de credincioşi. În perioada interbelică a existat o comunitate şi o biserică aici. În timpul celui de‑Al Doilea Război Mondial biserica a fost închisă şi a devenit depozit de armament. După terminarea războiului biserica s‑a reorganizat în 1946, fiind formată o orchestră condusă de dirijorul Kiss Iosif. În 1963 s‑a înfiinţat un cor, iar în 1983 fanfara compusă din 24 de membri.

În această perioada numărul credincioşilor a crescut, ajungându‑se la peste 140 de persoane. În 1999 corul mixt al bisericii a fost invitat în Anglia.

În locul vechii clădiri ai sinagogii evreieşti din Pădureni, care datează din anul 1889, se găseşte astăzi alt  lăcaş de cult a Bisericii Baptiste din oraş.

Biserica Penticostală Filadelia.Un rol important în dezvoltarea acestei comunităţi a revenit lui Gheorghe Bradin, care în 1924 era la Nădab, unde a fost şi arestat. În 1992 erau 62 de credincioşi. În anii care au urmat numărul lor a crescut şi au pus bazele unei biserici, Filadelia, în 2001. O filială a acestei biserici exista și în orașulu Chișineu-Criș, pe strada Gării nr. 5

Biserica Penticostală Betel din Pădureni, se găsește pe strala Liliacului, nr. 27 și a fost inaugurată la data de 22 noiembrie 2022.

Într-o clădire cumpărată şi amenajată în1989, pe strada Vladimirescu, nr. 14,  în fosta casă a familiei avocatului Igyártó Zoltán, se găseşte astăzi în Pădureni, Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea.

În Chişineu-Criş, evreii şi-au ridicat o sinagogă mică pe strada Ciocârliei, unde se găseau şi următoarele edificii: casa rabinului, şcoala, casa cantorului. Aceste proprietăţi au fost vândute în februarie 1972 unor familii româneşti din localitate. Tot în această perioadă este demolată şi sinagoga care se găsea în mijlocul străzii Ciocârliei, nr. 2-2 B. Accesul locuitorilor se făcea pe nişte trotuare înguste pe lângă sinagogă. Evreii din Chişineu-Criş au avut şi au în continuare un cimitir pe strada Gării. Acest cimitir era la momentul respectiv un adevărat muzeu în aer liber, prin monumentele funerare, adevărate opere de artă, monumente şi sarcofage.

Educația

La Chişineu – Criş, a existat învăţământ românesc pe lângă biserica ortodoxă. Clădirea şcolii era aşezată în imediata apreopiere a bisericii. Documentele din cancelaria Aulică din Viena, din anul 1771, cuprinde propuneri pentru înfiinţarea de şcoli la Chişineu – Criş, Ineu, Pâncota, etc., fapt ce se va realiza la Chişineu – Criş trei ani mai târziu.

Prima atestare documentară a şcolii din oraş datează din anul 1774, funcţionând sub egida confesiunii ortodoxe, iar învăţătorii erau absolvenţi ai Preparandiei din Arad. 

În anul 1844 atribuţiile de învăţător au fost îndeplinite de D. Ivanovici, el având doar 25 de elevi în cele 3 clase. În 1844-1845 a funcţionat ca învăţător în localitatea Chişineu-Criş, Ion Oprea, cu 37 elevi în cele trei clase, iar în 1845-1846 lotul şcolar a cuprins 45 de băieţi şi 5 fete. Nu erau cuprinşi în activitatea şcolară 70 de copii.

În „Monografia Şcolii româneşti din Chişineu – Criş”, apărută în anul 1974, cu prilejul a 200 de ani de învăţământ în localitate, se arată că la finele anului 1867 la Chişineu – Criş erau 1257 locuitori şi 50 de elevi având învăţător pe Grigore Mladin, care absolvise în anul 1858 cursurile Preparandiei din Arad. La Pădureni funcţiona o şcoală primară (din 1873), cu un lot şcolar de 41 de băieţi şi 31 de fete.

În 17 decembrie 1862, au fost numiţi primii inspectori şcolari la Chişineu-Criş, unul dintre aceştia fiind profesorul P. Chiriţescu.

La începutul secolului XX, printre învăţătorii care-şi desfăşurau activitatea didactică în Chişineu – Criş sunt amintiţi: Moise Marin, Ioan Caba, Gavril Popluca, Codreanu Traian, Buştea Ioan. Şcoala primară de stat românească din oraş, reorganizată după 1918, îşi desfăşoară cursurile în clădirea din Piaţa Avram Iancu, zidită în perioada 1895 – 1897, având iniţial trei săli de clasă. În anul şcolar 1919 – 1920, şcoala avea 200 de elevi în clasele primare. Din anul şcolar 1940 – 1941, până în anul şcolar 1943 – 1944, paralel cu şcoala românească, a funcţionat în Chişineu – Criş Şcoala germană de stat, cu clasele I – VII. În anul 1948 se înfiinţează Gimnaziul Unic de Stat, iar în 1957 se pun bazele Liceului de cultură generală. În cadrul liceului a funcţionat şi o secţie maghiară cu clasele I-VIII şi clase de îvăţământ seral. În anul 1977 se schimbă profilul liceului de cultură generală în liceu industrial, care va funcţiona sub această formă până în anul 1990, cu secţiile mecanică, industrie alimentară şi construcţii.

În prezent, pe teritoriul oraşului există două licee: Liceul Teoretic „Mihai Veliciu” cu secţii de informatică, ştiinţe şi filologie, care cuprinde și structura gimnazială cu câte două clase V-VIII şi Liceul Tehnologic Chişineu – Criş, cu mai multe specializări: agricol, mecanic, economic, protecţia mediului, etc. Spre aceste două licee converg în proporţie de 95% şi elevii care au terminat şcoala gimnazială din localităţii regiunii. În oraş mai există două grădiniţe cu program prelungit dintre care una este în limba maghiară, iar cealaltă în limba română, care este și cu personaliate juridică, o şcoală primară și gimnazială cu predare în limba maghiară aparținătoare Școlii Gimnaziale „Pădureni” şi o şcoală primară românească, de pe strada Oituz. La Nădab, sat aparţinător oraşului, există o şcoală primară, una gimnazială şi o grădiniţă. 

Liceul Teoretic „Mihai Veliciu”

Conform sistemului epocii, în Chişineu-Criş a existat învăţământ românesc pe lângă biserici.

În perioada 1895-1897 este clădită şcoala din Piaţa Avram Iancu, clădire în care se vor desfăşura cursurile şcolii primare reorganizată după actul Unirii de la 1918. Din anul 1933 ia fiinţă şcoala primară de ucenici din Chişineu-Criş. În anul 1948 se înfiinţează la Chişineu-Criş Gimnaziul Unic de Stat, iar în anul 1957 se pun bazele Liceului de cultură generală. În anul 1962 ia fiintă şcoala profesională de pe lângă S.M.T. Chişineu- Criş care pregătea mecanici agricoli, iar mai târziu mecanici utilaje I.F.În anul 1969 se dă în folosinţă clădirea Liceului de pe strada Primăverii nr. 3-5. În anul 1975 s-au sărbătorit 200 de ani de învăţământ românesc la Chişineu-Criş. În cadrul Liceului a funcţionat o secţie cu limba de predare maghiară, cu clasele I-VIII.

Începând din martie 2000, Liceul Teoretic din Chişineu-Criş a fuzionat cu Grupul Şcolar Agricol din localitate şi a devenit Grupul Şcolar „Mihai Veliciu” Chişineu-Criş. În septembrie 2003 se scindează Grupul Şcolar în Liceul Teoretic „Mihai Veliciu” Chişineu-Criş şi Grupul Şcolar Agricol Chişineu-Criş. Patronul spiritual al şcolii, Mihai Veliciu, s-a remarcat în „generaţia memorandiştilor arădeni”, remarcabilă prin vigoarea şi consecvenţa atitudinilor politice în lupta de eliberare naţională. În slujba şcolii, generaţii de educatoare, învăţători şi profesori au contribuit cu priceperea, măiestria şi darul pedagogic la formarea atâtor generaţii de elevi, deveniţi azi oameni cu care localitatea se mândreşte.

Dotările clădirii centrale, de pe strada Primăverii sun constituite dintr-un cabinet de limba română, de limbi moderne, două cabinete de matematică, câte unul de geografie, istorie, religie, educație plastică, educație muzicală, un cabinet psihologic, unul medical, câte un laborator de fizică, chimie și biologie, trei laboratoare de informatică, o sală de sport cu dotări moderne și vestiare, câte un teren de handbal și baschet, un Centru de Documentare și Informare care cuprinde o bibliotecă cu peste 8000 de volume de cărți; este centru de acreditare și testare pentru ECDL, 42 de de săli de studiu dotate cu laptop, videoproiectoare și televizoare. În clădirea vechiului castel există o cantină cu 120 de locuri, unde elevii și cadrele didactice pot servi masa de prânz, dar unde se pot organiza și o serie de întruniri și activități educative sau extracurriculare.

De asemenea în ultimii ani au fost accesate numeroase proiecte europene în domeniul educativ  tip Erasmus +, zeci de elevi ai școlii din clasele de indformatică , însoțiți de cadre didactice,  efectuând stagii de pregătire practică în Portugalia, Cipru și Spania.

În anul școlar 2024-2025, la Liceul Teoretic învață 215 elevi în cele 11 clase primare, 148 de elevi în cele 8 clase gimnaziale  și 383 de elevi din cele 15 clase liceale. În structura Nădab, în cele 5 clase primare sunt 95 de elevi , iar în cele 4 clase gimnaziale învață 63 de elevi. În total, la nivelul unității școlare sunt înscriși 904 de elevi.

Liceul Tehnologic Chișineu-Criș a fost înfiinţat în 1960 ca şcoală profesională de mecanici agricoli. Ulterior a trecut sub tutela Întreprinderii de îmbunătăţiri funciare, şcoala pregătind elevi din tot vestul ţării pentru exploatarea utilajelor de amenajări cursuri de apă şi canale. În 1990 s-a transformat în Grup Scolar Agricol dar în 1992 spaţiile i-au fost trecute în proprietatea Ministerului Apărării Naționale, pentru înfiinţarea unei unităţi militare, şi a funcţionat apoi în spaţii provizorii. În 2000 s-a unit cu liceul teoretic după care s-a separat în anul  2003. În 2004 s-au retrocedat spaţiile iniţiale şi s-a elaborat un proiect de reabilitare. Lucrările au început în 2005 şi s-au finalizat în 2008 (valoarea totală ridicându-se la 30 miliarde lei vechi). În prezent, școala se numește Liceul Tehnologic Chișineu-Criș, cu clase de liceu (zi și seral) și  învățământ profesional.

Complexul şcolar dispune în prezent de două clădiri destinate învăţământului (20 săli de clasă, 9 laboratoare, 4 cabinete, 4 ateliere), un spaţiu destinat cantinei (200 locuri) care adăposteşte şi o bibliotecă.  Şcoala se întinde pe 1,9 ha având un teren gazonat de minifotbal, un teren de handbal şi un teren de baschet. Muzeul școlii,  SCARA MONARHILOR ROMÂNIEI este fala instituției, care a fost creat prin intermediul doamnei profesoare Carmen Crețu.

În prezent în şcoală predau 40 de cadre didactice şi învaţă 700 elevi (din peste  22 de localităţi) în 25 de clase, învăţământ de zi şi seral.  Domeniile de calificare în învățământul liceal tehnologic sunt: mecanic/mecatronic, economic/servicii, resurse naturale și protecția mediului .și lucrări publice. În ultimii ani au fost accesate numeroase proiecte europene în domeniul educativ  tip Leonardo da Vinci, iar apoi Erasmus +, sute de elevi ai școlii, însoțiți de cadre didactice,  efectuând stagii de pregătire practică în Portugalia, Germania și Polonia.

Ambele licee ale orașului au derulat de-a lungul a mai mulți ani Proiectul din fonduri europene ROSE, pentru reducerea abandonului școlar și dezvoltare personală cu rezultate excepționale.

În Pădureni ființează Școala Gimnazială „Pădureni”, care până în anul 2012 a fost structură a Liceului Teoretic „Mihai Veliciu” din Chișineu-Criș, după care a devenit de sine stătătoare, cu personalitate juridică, cu predare în limba maghiară. Unitatea școlară cuprinde pe lângă clasele primare și gimnaziale situate în aceeași clădire și Grădinița cu Progam Prelungit într-o clădire separată.

Școli catolice existau și în regiunea noastră, iar din secolul al XVI-lea se răspândesc ideile Reformei religioase, iar din secolul al XVII-lea, majoritatea populației maghiare devine reformată. Acest lucru este dovedit de conscripția din anul 1746, din care aflăm și faptul că învățătorul din Pădureni este plătit din banii comunei.  Dint-un document din data de 30 noiembrie 1815, scris cu ocazia donării regiunii noastre arhiducelui Joseph de Austria, Palatin al Ungariei (1776-1847), cunoaștem numărul clădirilor destinate învățământului, precum și terenurile deținute de școli.  În anul 1878, la Pădureni existau două școli, una reformată cu cinci învățători și una ortodoxă cu un învățător.  Din anul 1898 în Pădureni exista și o școală de ucenici, iar întreținerea școlilor în acest an era de 700 de forinți.   După moartea tatălui său, Arhiducele Joseph Karl de Austria (1833-1905) moștenește teritoriul orașului nostru și pune accent pe dezvoltarea educației din zonă. Ziarul cotidian ”Vasárnapi Újság”, scrie despre el în anul 1892: “Umanitatea arhiducelui Joseph este cunoscută de mult de cititorii noștri. Odată când am fost la Chișineu, a venit la el o delegație a unui sat, condus de preotul lor. Au venit să mulțumescă arhiducelui înființarea unei școli elementare în satul lor. Arhiducele a donat școlii o parcelă, o clădire și a făcut promisiuni pentru întreținerea ei.” 

Dintr-o cerere adresată Parlamentului maghiar, datată din anul 1908, rezultă că contribuabilii orașului Chișineu-Criș doreau înființarea unei școli superiore de șapte clase în orașul lor. După primul război mondial, în orașul nostru funcționa școală reformată, catolică, ortodoxă și evreiască. În școala catolică, Boros Károly era în aceeași persoană și învățătorul și directorul instituției. În școala reformată, soții Kilin educau copiii. Ambele școli erau de șapte clase. După terminarea celor șapte clase, elevii susțineau un examen.   

După al doilea război mondial,  la început încă mai funcționau școlile confesionale, dar după terminarea studiilor, elevii au dat examen în fața unei comisii de stat. Școlile confesionale au fost desființate în anul 1948. Învățământul în limba maghiară funcționează ca o secție în cadrul școlilor cu predare în limba română. Programa va fi uniformă, se introduce învățământul obligatoriu de șapte, apoi de opt clase. 

Grădinița în limba maghiară a funcționat în cadrul grădiniței cu predare în limba română. Datorită demersurilor făcute de doamna educatoare Molnár Erzsébet, în anul 2011, a fost înființată și o grupă de program prelungit, alături de grupa cu program normal.

Din 1 septembrie 2012, cu sprijinul autorităților locale, la inițiativa consilierilor UDMR și a comunității locale, secția maghiară care până în anul 2012 a fost structură a Liceului Teoretic „Mihai Veliciu” din Chișineu-Criș împreună cu secția maghiară din grădinița orașului, a devenit o unitate de sine stătătoare. Școala Gimnazială ”Pădureni”. Unitatea școlară cuprinde pe lângă clasele primare și gimnaziale situate în aceeași clădire și Grădinița cu Progam Prelungit într-o clădire separată. La nivelul anului școlar 2024-2025, aici învață 223 preșcolari și elevi, din care 84 la grădiniță, 79  în clasele 0-IV și 60 în clasele V-VIII.

Toate cele trei școli cu personalitate juridică din oraș au fiecare și câte o revistă a școlii: „Ani de școală” – al Liceului Teoretic, „Cuvinte” – al Liceului Tehnologic și „Körösközi Diákszó – Vocea elevului dintre Crișuri”  – a Școlii din Pădureni, încă din anul 2003, Tot la Pădureni se editează anual, începând din anul 2012 Anuarul Școlii Gimnaziale.

Orașul mai deține un Club al Copiilor, care în ultimii ani a devenit filială a Clubului din Lipova și care timp de 40 de ani a organizat împreună cu autoritățile locale „Cupa Crisius” cu 16-18 probe și discipline sportive. Competiția internațională care a găzduit echipe de pe toată suprafața țării,  a avut invitați și din Ungaria, Republica Moldova, Serbia, Franța, Spania și Germania. Ultima manifestare cultural-sportivă, ediția a XL-a, a avut loc în luna mai a anului 2019. A fost cea mai veche competiție din țară, destinată elevilor cu clasele gimnaziale.

Mangalița din Chișineu-Criș

În a doua jumătate a secolului XIX cea mai cunoscută rasă de porci care a fost crescută în zonă a fost mangalița. Ceea ce se știe mai puțin este că rasa a devenit cunoscută și apreciată mai ales după ce arhiducele Joseph de Habsburg, fratele mai mic al împăratului Francisc I, guvernator al Ungariei, a creat, prin 1830,  o crescătorie la Chișineu-Criș, prima de acest fel în țara noastră, prin împerecherea unor porci tradiționali ai zonei, ziși de Salonta, cu porci primiți de la prințul sârb Obrenovici, așa numiții porci de Sumedia, descendenți al unor rase cunoscute încă din antichitatea romană. Nepretențios, cu grăsime multă – motiv pentru care a pierdut teren în fața raselor de carne din secolul XX – Mangalița cunoaște acum o adevărată renaștere în Ungaria, dar și în regiunea Erdőhát, de carnea lui fiind interesată în ultima vreme și marea bucătărie internațională, deosebit de apreciată în SUA, Franța, Spania și Japonia, unde este numit porcul Kobe.

Judecătoria

Judecătoria cercuală Chişineu îşi extindea autoritatea judecătorească pe 16,3438 mile pătrate, asupra a 25 de commune și sate din regiunea dintre Crișuri, cu o populaţie de 54.985 persoane. Astăzi sediul Judecătoriei și a Jandarmeriei din oraș se găsește pe locul fostei Policlinici al orașului.

Stadionul

Stadionul. Terenul, construcția vestiarelor și a tribunei s-au realizat după cel de-al doilea război mondial de către Cooperativa Meşteşugărească din Chișineu-Criș. Unul din responsabilii acestui proiect a fost tatăl lui Morar Petru, fotbalist important al Echipei Patria în anii ’40 ai secolului trecut. Avocatul Igyártó Zoltán s-a implicat în gestionarea lucrărilor, începând cu însămânțarea gazonului  care a pus glii cu mâna lui și chiar tundea gazonul cu coasa și până la întocmirea actelor de proprietate asupra terenului respectiv. Actele și întabularea stadionului au fost făcute în anii ‘80. Capacitatea tribunei a crescut în timpul anilor, acum avand aproximativ 500 de locuri acoperite. Numele arenei s-a schimbat din Strungul în Crișul, iar  apoi din anul 2019 a devenit „Aurel Ardelean”, în memoria fostului Rector al Universității  „Vasile Goldis” din Arad, fiu al locului și apropiat de sportul din localitate.

Piatra funerară al lui Mihai Veliciu, din cimitirul oraşului Chişineu – Criş. Mihai Veliciu a fost unul dintre luptătorii mişcării memorandiste dintre anii 1892 – 1894, s-a născut la Şepreuş, a fost întemniţat la Szeged, în urma căruia s-a îmbolnăvit şi a decedat în anul 1921 în oraş, unde a locuit în ultimii să ani ai vieţii. În centrul oraşului se găseşte bustul lui Veliciu, aşezat în dreptul fostei sale case de pe actuala stradă a Înfrăţirii, inaugurat în perioada interbelică de Ioan Suciu. Numele său poartă şi denumirea liceului teoretic din oraş (Liceul Teoretic „Mihai Veliciu” Chişineu – Criş).

Castelul din secolul al XIX din Chişineu – Criş, a fost construit de către arhiducele austriac Iosif, după 1817, după ce a cumpărat domeniul din zonă a cărui centru a devenit oraşul Chişineu – Criş. Clădirea a fost rezidenţă nobiliară a arhiducelui, după care a fost grajd pentru cai iar apoi sediul grănicerilor din zonă, până în anul 1950. Clădirea fostului castel, a devenit apoi parte a internatului şcolar al liceului teoretic din oraş, astăzi, existând  aici săli de clase.

În fața clădirii se găsește Monumentul celor 14 eroi grăniceri – ridicat in faţa clădirii cu nr.69, care evocă faptele celor ce au apărat cu eroism în cel de-al II-lea război mondial, pichetele din zona Grăniceri, Vărşand şi Zerind. A fost inaugurat în anul 1946 și renovat, placat cu marmură în anul 2018.

O placă comemorativă aşezată pe clădirea spitalului oraşului atestă cerinţele locuitorilor din Chişineu – Criş şi a comunelor din jur îndreptată spre oficialităţile austro-ungare, pentru folosirea limbii române în administraţie, desfiinţarea robotei şi drepturi egale ale românilor cu celelalte naţionalităţi. 

În cimitirul oraşului există o placă din marmură neagră pe care sunt enumeraţi cetăţenii germani ai localităţii şi ai satelor din jur care au fost deportaţi în anul 1945 în lagărele din Krivoi Rog.

Personalități

Mihai Veliciu, avocat, şi-a desfăşurat activitatea la Chişineu-Criş, a elaborat şi susţinut Mişcarea Memorandistă din 1892, fruntaş al mişcării de eliberare naţională a românilor din Transilvania.

Dr. Ioan Suciu, născut la Şistarovăţ-Lipova în 1861, organizatorul Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918 de la Alba lulia, a funcţionat ca notar public în ultima parte a vieţii sale în Chişineu-Criş, între anii 1929-1939 şi a venit cu iniţiativa ridicării bustului lui Mihai Veliciu în localitate.

Olosz Lajos, avocat şi poet, născut pe 23 august 1891 la Adea, a locuit în Chişineu – Criş şi  a scris trei volume de poezii: „Chip de gladiator” – apărut în anul 1923; „Pe luntrea în flăcări” – apărut în anul 1926 ; „În întunericul bîrlogului” – apărut în 1931. A mai scris şi o culegere de versuri „Cântec de lebădă” (1932). După moartea lui din 1977, Clubul literar îi poartă numele acestui poet memorabil. Nu trebuie să uităm că, Clubul literar din Zerind este unul dintre puţinele cluburi literare.

Aurel Ardelean, profesor universitar dr., membru titular al Academiei Române de Ştiinţe Medicale, rector şi întemeietor al Universităţii de Vest „Vasile Goldiş” din Arad, vicepreşedinte al Federaţiei Europene a Şcolilor (FEDE), preşedinte al Asociaţiei Universităţilor Particulare din România, senator al Parlamentului României. Conferirea Ordinului naţional Serviciul Credincios în Grad de Cavaler de către Preşedintele României, încununează o carieră strălucită dedicată învăţământului românesc.

Ioan Mercea, şef de promoţie la Liceul Teoretic din Chişineu-Criş, actualmente medic si director la Clinica de Psihiatrie din Zulpich (Germania). După Revoluţie, s-a implicat în îmbunătăţirea legislaţiei medicale din România şi a contribuit la dotarea Spitalului „Sf. Gheorghe” din oraşul natal, cu aparatură medicală şi medicamente.

Chirilă Traian Vasile, inginer chimist, a inventat corneea artificială, un proiect la care a lucrat de peste 10 ani şi de care vor beneficia peste 300 de milioane oameni, devenind „românul care redă lumina ochilor”.

Șerban Aurel – Viorel născut pe 18 octombrie 1954 la Chișineu-Criș este inginer,  rector al Universității Politehnica Timișoara în perioada 2012–2020. Între anii 1973–1978 s-a format ca inginer mecanic la la Instututul Politehnic Timișoara, specialitatea Tehnologia Construcțiilor de Mașini obținând în anul 199  titlul de doctor inginer cu teza „Studii și cercetări asupra materialelor amorfe feroase cu proprietăți magnetice deosebite”.

Ansamblul Floarea Crișului

Tradițiile și obiceiurile, dansurile populare sunt și în prezent păstrate de Ansamblul „Floarea Crișului” aflat sub patronajul Casei de Cultură a orașului Chișineu-Criș , avându-l ca instructor și coordonator pe domnul Suciu Cristian, care întotdeauna a reușit să realizeze cu ajutorul copiilor și a tienerilor din oraș și satul Nădab spectacole, care oricând ar face față pe scenele naționale și internaționale. „Noi aducem dovada faptului că nu toți tinerii au uitat dansurile populare.” este scris pe pagina lor oficială.

Pădureni – cartier al orașului Chișineu-Criș

Istoric

Pădureni – Erdeiş, Erdöhegy,  este amintit pentru prima dată în anul 1348, sub denumirea de Erdewegh.   Este menționat apoi în anii, 1378 şi 1394. În anul 1421, este prezentat un preot. În 1422 aşezarea era stăpânită de familia nobiliară Maróthy. În 1466, pădurile iar  în anul 1477 moara de pe Crișul Alb erau consemnate ca făcând parte din domeniul  familiilor Solymosy şi Dóczy. La mijlocul anilor 1400, a fost menționat în documente ca proprietate a Erdewhegilor, dar proprietatea a fost luată de la Demeter și Mihály din Erdewhegi din cauza uciderii fratelui lor, care a trecut în proprietatea coroanei maghiare, după care regele Matei Corvin i-a dat proprietatea lui János Pongrác Dengelegi, voievod al Transilvaniei și episcop de Székely și Fenes, care a transferat bunurile confiscate anterior de la Erdewhegis rudelor sale Benedek Csentei și fratelui său Ambrus Forgó ca și garanție.

În anul 1507 se construiește, un nou pod peste Crișul Alb. Populaţia din Pădureni, Chişineu şi Nădab trăia în pace şi armonie, doar un singur incident a marcat o oarecare tensiune între locuitorii Pădureniului şi a Chişineului, în anul 1507, când familii din Pădureni au atacat cu arme oamenii trimişi de episcopul din Oradea din Chişineu, din cauza taxei prea mari de trecere peste podul de peste Crişul Alb. Aceste familii din Pădureni au ridicat în semn de protest un alt pod, de-al lor, dărâmând podul anterior.

La mijlocul secolului al XVI‑lea intră sub administraţia otomană.  În 1590, în Pădureni rezida o garnizoană militară otomană. Pădureniul devine în 1607 proprietatea familiei Nadudvary ca teritoriu controlat de Cetatea Ineului. În 1732 era stăpânit de ducele de Modena. În anul 1735 a avut loc dramatica Bătălie a Pădureniului sau de la Görhe, dintre armata impeială austriacă care i-a trimis pe grănicerii sârbi să înăbușe revolta răsculațior iobagi din zonă.

În 1808, a fost menționat în certificate ca Erdőhegy – Pădureni. În 1851, arhiducele și palatinul István era proprietarul localității. În 1821 localitatea era în posesia arhiducelui Iosif de Habsburg. 

Ideea unirii celor două localități: Chișineu-Criș și Pădureni a fost datată de dinaintea de Primul Război Mondial. Cele două așezări aveau fațete diferite. Dacă Chișineul avea o comunitate în plină dezvoltare, în curs de urbanizare, cu valențe industriale și comerciale moderne, cu potențial cultural și intelectual, cu clădiri ale instanțelor judecătorești, cu procurori, cu cetățeni cu nevoi culturale; Pădureniul era purtătorul tradițiilor populare – țărănești, cu păstrarea obiceiurilor strămoșești, cu locuitori harnici dar și foarte mândri și orgolioși. Prima dată cele două localități s-au unit pe 1 decembrie 1932. Liderii unirii au fost văzuți decătre locuitorii Pădureniului ca trădători, deoarece acesta și-a pierdut statutul de localitate, de sat de sine stătător, devenind parte integrantă a viitorului oraș. După 13 ani de „căsătorie nefericită” a avut loc „divorțul” în anul 1945. Primarii Pădureniului au fost în următorii 5 ani Sándor Tősér, apoi József Csomós, după care a urmat din nou o unire forțată în anul 1950. Când „tovarășul” Hule, promotorul acestei uniri a fost întrebat  de ce este bună această unire pentru chișăoani, răspundul lui a fost unul foarte simplu: „Pentru că oamenii din Pădureni sunt foarte harnici”. Din acest an viața celor două părți ale Chișineului s-a contopit, era complet împletită crescând împreună într-un centru rural puternic și înfloritor din regiunea dintre Crișuri. Dar au fost și momente mai dramatice când unul din partenerii „căsătoriei”, Pădureniul, a fost forțat să-și demoleze benevol o serie de clădiri publice. Clădirea primăriei construită în 1868 a fost complet demolată, casa de cultură a fost transformată în service – auto. Banii adunați pentru un dispensar uman a fost nu se știe pe ce cheltuiți de angajații de atunci ai primăriei, clădirea școlii de pe strada Vladimirescu a fost lăsată în paragină și până să-și primească proprietatea acestuia înapoi de parohia reformată, clădirea a fost demolată, lăsând în urmă un spațiu gol. Pădureniul avea și echipă proprie de fotbal în anii 30 ai secolului trecut, având și stadion pe locul actual al fabricii de mobilă, care a sfârșit să mai existe după unire.

Demografie

Populația Pădureniului cuprindea în anul 1567 – 11 familii de iobagi; în anul 1851 – 1772 de locuitori; În 1910, localitatea avea 2.394 de locuitori, dintre care 1.875 maghiari, 40 germani și 473 români. Dintre aceștia, 1.423 au fost reformați, 369 romano-catolici și 473 greco-catolici. În 1922 populația scade la 2298.

Personalități

Kerekes Ferenc, s-a născut pe 22 iunie 1794, în Pădureni – Chişineu – Criş, a fost profesor şi matematician, membru al Academiei de Ştiinţe din Ungaria. El a publicat pentru prima dată opera literară a lui Fazekas Mihály, care îl va face celebru: „Ludas Matyi” (Matei Gâscarul).

Fáy Szeréna, născută în Pădureni, pe data de 24 decembrie 1865, a fost o actriţă celebră, care ajutat de scriitorul Jókai Mór, a ajuns să joace pe marile ecrane în cinematografele din Ungaria, dar şi pe scena teatrului din Cluj-Napoca.

Balogh Ernő, s-a născut în Pădureni, la data de 24 iulie 1882, a studiat la Cluj-Napoca, unde a devenit profesor universitar pe catedra de geologie. A fost cercetător al carstului din România şi preşedintele Asociaţiei Carpatice Transilvănene. A publicat peste 200 de articole şi 46 de lucrări de specialitate în domeniul carstic.

Balogh Zoltán, născut în Pădureni în data de 3 februarie 1930. A studiat şcoala primară în localitate, sub îndrumarea celebrului învăţător din zonă, Kilin Sándor, apoi la Oradea şi la Cluj-Napoca, remarcându-se în sport, făcând parte din echipa olimpică de gimnastică. A participat la Olimpiada de la Helsinki, a câştigat medalii de aur şi trofee făcând parte din lotul naţional de gimnastică masculină a României, în Bulgaria, Polonia, Ungaria, Republica Democrată Germană.

Csanádi János, s-a născut pe data de 22 martie 1941, la Zerind, profesor de limbă şi literatură maghiară la şcoala din Zerind, actual pensionar, este etnograful cel mai celebru al zonei, culegând o serie de cântece şi poezii din folclorul local, pe care le-a şi editat. A fost coordonatorul şi conducătorul clubului literar „Olosz Lajos”din Zerind şi al cercului literar „Körösmente Irodalmi Kőr” din Chişineu – Criş. A urmat studiile elementare în satul natal, iar studiile liceale la Arad. A terminat cursurile Institutului de Pedagogie din Târgu Mureș, facultatea de limba și literatura română-limba și limba și literatura maghiară. A obținut gradul didactic II și I la Cluj-Napoca. În anul 1997, la propunerea domnului profesor, a fost denumită strada Olosz Lajos, strada unde a trăit poetul local. Tot din inițiativa domnului profesor au fost așezate plăci comemorative în cinstea personalităților născute în Pădureni, Kerekes Ferenc și  Balogh Ernő. A locuit în orașul nostru din anul 1975, până în 2019, când datorită stării de sănătate se mută la fiul său în orașul Baia, Ungaria.

Ilie Măduţă – profesor, membru al Uniunii Scriitorilor din România, autor al scrierilor „Corabia autohtonă” (1969), „Măşti de argint”(1973), „Vacanţă perpetuă”, „Privighetoarea albă”, „Nălucile de aer”, „Paloşul strămoşesc”, „Voinicul şi craiul şerpilor” şi „Orarul păstrăvului şi al mierlei” (proză autobiografică – amintiri) a locuit o bună perioadă de timp la Chişineu – Criş, la Pădureni pe strada Privighetorii numărul 6. 

Tot la această adresă și-a avut proprietatea Adalbert (Béla) Boroș născut pe 20 septembrie 1908, în Pădureni, a decedat pe  6 iunie 2003 la Timișoara, a fost un cleric romano-catolic, arhiepiscop a al Diecezei de Timișoara. El a ispășit 13 ani în temnițele grele din București, Râmnicu Sărat, Pitești, Jilava, Dej și Gherla, din care doi ani și jumătate în izolare totală. A fost amnistiat la 4 august 1964. A absolvit Universitatea Pontificală Gregoriană din Roma, dobândind titlul de doctor în filozofie şi  dogmatică. În anul 1946, devine rectorul Institutului Teologic din Timişoara, iar în 1948 este hirotonisit ca episcop la Bucureşti.

Vis-à-vis de adresa sus menționată, pe strada Privighetorii, fosta stradă Vörösmaty nr. 176, s-a născut la 14 aprilie 1918 și a copilărit aici Gheorghe Gaston Marin, la naștere Gheorghe Grossman, care a făcut parte din 13 Guverne ale României, a fost după cum precizează domnul prefesor Matula Iosif,  omul care a electrificat țara noastră.

Cultura

În anul 1990 sub coordonarea domnului profesor Csanádi János în Chișineu-Criș – Pădureni,  s-a înființat Cercul Literar „Körösmente” (De-a lungul Crișului) care a dăinuit mai bine de 25 de ani. În cadrul acestuia s-au organizat anual o serie de comemorări istorice și literare simpozioane, prezetări de cărți în orașul nostru, în general în colaborare cu Biserica Romano-Catolică și Biserica Reformată din Chișineu-Criș. 

Tradițiile, obiceiurie și dansurile populare au fost păstrate de generațiile tinere care au reușit să se remarce pe scenele zonei dintre Crișuri – Erdőhát. În anul 1998 ia ființă Ansamblul de dansuri populare Bokréta, o dată cu aniversarea a 650 de ani de existență oficială a Pădureniului, care a reușit să-i incite pe tinerii din Pădureni și Chișineu-Criș să participe cu mai multe generații la probele  și apoi spectacolele de dansuri, aceștia finisându-și talentele coreografice în nenumerate tabere de dansuri populare maghiare din țară. Cei care i-au coordonat și instruit  pe acești tineri au fost cei doi membri ai familiei Borgya: Rozália și József, care au preluat ștafeta organizatorică de la doamna educatoare Szentendrei Eteleka, până în anul 2004.

Ansamblul Folcloric a Şcolii Gimnaziale Pădureni, a fost înființat în luna aprilie 2016.  Din ansamblu au făcut  parte elevii şcolii, sub îndrumarea coreografului Szilágyi András şi a doamnei profesoare Gáll Csilla. Prima prezentare a dansurilor trupei, a avut loc la Serbarea de  Ziua Şcolii şi de sfârşit de an şcolar, pe data de 19 iunie 2016, la Casa de Cultură a oraşului Chişineu-Criş. Datorită doamnei profesoare Gáll Csilla, ansamblul a câștigat 1.000.000 de forinți, în cadrul unui proiect, fond din care au fost cumpărate costume populare și plata pentru instructorul de dans. Merite deosebite pentru ființarea trupei de dansuri a avut-o în primul an Asociația Pro Pădureni și domnul consilier local Bíró Zoltán în susținerea echipei de dansatori. Ansamblul a participat la zilele orașelor, a comunelor sau a satelor din zonă, până în anul 2019.

Dansul popular maghiar din Pădureni, pe scenele Erdőhát-ului renaște în  anul 2023, când ia  ființă Ansamblului Folcloric Pădureni,  prima prezentare având-o cu ocazia Zilei Pădureniului din același an și care dăinuie și astăzi sub patronajul Casei de Cultură a orașului Chișineu-Criș, instructor de dans fiind doamna Zámbori Renáta.

Sportul

CS Crișul Chișineu-Criș. Secția de fotbal este cea mai veche a clubului arădean. 

Crișul Chișineu-Criș a fost înființat în 1954 sub numele de Strungul Chișineu-Criș și a jucat timp de treizeci și unu de ani în campionatele regionale și județene. În sezonul 1984–85 , Strungul a câștigat Campionatul Județean Arad și a promovat în Divizia C învingând cu 3–2 la general Auto Timișoara, câștigătoarea Campionatului Județean Timiș. Au urmat șapte ani în al treilea nivel, în sezonul 1987–88 ajungând chiar pe locul al 5-lea.

Între anii 1985-1991 CS Crișul , pe atunci Strungul Chișineu-Criș a reprezentat orașul în divizia C. Din 1991 evoluat în liga a-IV-a a județului Arad. În anul competitional 2008/2009, juniorii A au reusit sa ajungă campioni județeni. În anul 2010 este numit manager Daniel Cherecheși , care împreună cu un staff de profesioniști aduce treptat echipa de pe ultimul loc, pe primele locuri, iar în 2018 chiar pe locul 1. În a doua jumătate a sezonului 2012–13 Crișul a început o colaborare cu Europa Alba Iulia, dar alianța nu a durat și în vara lui 2013 chișăuanii s-au înscris din nou în Liga a IV-a . Între anii 2012-2014 s-a reabilitat și modernizat stadionul din oraș, prin construcția a două clădiri anexe de o parte si de alta a tribunei, sala de protocol, magazii, dușuri moderne, vestiare, nocturna, pista de atletism, sistem de supraveghere video, întreaga investiție fiind suportata din bugetul local. Grupele de juniori și copii, au avut câte 18 jucatori. Secția avea pe lângă grupa de seniori , patru grupe de juniori, A, C, D si E.  La juniori A, era antrenor  Birta Sorin,  la juniori C, antrenor Pătroi Ciprian, la juniori D si E, antrenor a fost Cherecheși Daniel. La echipa de seniori, antrenor principal era  Abrudean Adrian și antrenor secund  Lung Remus.

Crișul a jucat în Liga a III-a timp de doisprezece ani, între 1985–1992 și 2018–2023. Cel mai important rezultat a fost locul 2, obținut la finalul sezonului 2020-2021 calificându-se în play-off-ul de promovare.

După ce s-aretras din Liga a 3-a în vara anului 2023, echipa de fotbal Crișul Chișineu Criș a supraviețuit la nivel de seniori prin echipa de la Nădab, care a luat startul în sezonul 2023-2024 al Ligii a 5-a.

Handbalul feminin a fost regina în Chișineu-Criș. În anul 1987, echipa Liceului Industrial din Chișineu-Criș a reușit o adevăratăță la nivelul Cupei UTC de atunci, similară de astazi cu ONSS pentru echipe de liceu, ajungand vicecampioană națională! Din anul 2008 handbalul din Chișineu a fost resuscitat cu jucătoare din acel lot pentru a participa în nou inființatul campionat județean de handbal feminin al judetului Arad. In jurul acelei ,,echipe’’s-au adunat niste ,,copile”, care au ajuns să indrăgească acest sport, iar în anul următor, cu sprijinul Consililui Local s-a reusit adăugarea  secției de handbal la clubul CS Crișul Chișineu-Criș. Încă din 2009, Primăria și Consiliul Local au susținut financiar proiectul handbalistic. Si dacă prin muncă și seriozitate, jucatoarele tinere și-au câștigat locul în echipă, crescând valoric de la an la an, în scurt timp au reușit să domine campionatul județean. Dar cum se întâmplă peste tot, ,,tot ce e frumos durează puțin’’, la fel și acest campionat județean, încet, dar sigur a prezentat tot mai puțin interes pentru cele câteva echipe din județ.  Au avut atunci doua alternative: să renunțe și astfel tot efortul financiar și uman șa fi fost în zadar sau să înscrie echipa în divizia A… S-a reușit obținerea sprijinului pentru cea de-a doua variantă. În primul an în divizia A, a fost destul de greu, reușindu-se doar un egal din toate meciurile disputate, rezultat obtinut în chiar prima etapa. Nu s-a renunțat ușor la luptă însă și s-a reușit ramânerea în angrenajul handbalului în primul eșalon  și în al doilea an. Având experiența primului an, s-a înțeles perfect faptul ca e nevoie de întărirea lotului. Așa, s-au adus prin transfer sau pe dubla legitimare, jucatoare tinere si talentate, de la cluburi cu tradiție în handbal. Astfel, s-a reușit ca în anul competițional 2017/2018 echipa din Chișineu-Criș antrenată de doamna Florica Boldor să fie chiar o nucă tare pentru multe echipe cu tradiție în handbal. 

În vara anului 2023, clubul s-a retras din liga al treilea al fotbalului românesc, ca dealtfel și echipa de handbal fete, din cauza unor probleme financiare. 

Tenisul de masă, este o ramură sportivă destul de nouă pentru locuitorii orașului. Secția de tenis de masă a CS Crișul, a apărut într-o noaptea a anului 2016, când consilierul local, Stana Octavian, a propus colegilor a doua zi în CL-ul Chisineu-Criș ființarea acestei secții. Îmbrățișată, ideea a prins repede contur în randul locuitorilor chișăuani. Copiii comunității au dat năvală la club să se înscrie la tenis de masa, iar după doar doi ani de la înființarea secției, Meszar Răzvan și Roman Bogdan, doi foști campioni la acest sport, au devenit profesori-antrenori la clubul CS Crișul, având de două ori pe săptămână  la antrenamente, 20-25 de copii la categoriile de varsta 5-7 ani si 8-12 ani. Secția de tenis de masă a clubului este afiliată la Federația Română de Tenis de Masă.

Tot în Chișineu-Criș a luat ființă la inițiativa a câtorva zeci de persoane ,,Asociatia Pro Pădureni-Erdőhegyért” o secție de tir cu arc tradițional sub denumirea de ,,Arcașii din Pădureni’’… Pentru a putea fi promovat mai bine în tara dar și în străinătate, în 26 august 2016 a avut loc inaugurarea oficială și deschiderea terenului de tir cu arc tradițional pe stada Tudor Vladimirescu la numărul 5 pe locul fostei școli din Pădureni, Numele asociației se va schimba în ,,Phoenix Archery. Începând cu data de 5 septembrie 2016, asociația arcașilor, a început activitatea de inițiere în acest sport, tir cu arc cu un program de antrenamente de două ore/zi de două sa trei ori pe săptămână dupa masa pe timp favorabil iar în prezent în sala de sport a orașului. Tirul cu arcul este un sport special pentru că permite să fie practicat de copii, tineri si adulți laolaltă, poate fi practicat de întraga familie, cei care doresc sa devină arcași pot să o facă chiar de la o vârstă de minim 10 ani, iar competițiile sunt foarte de variate, în sală, pe teren deschis, în pădure, încât fiecare își poate găsi stilul preferat. Președintele secției este Kis-Nagy Zoltán, vicepreședinte este Ozsvar Andrei și secretar Palfi Matei. 

În palmaresul competițiilor la care au luat parte membri asociației se pot enumera următoarele performanțe: 

• WIAC 2017-Campionat Mondial – un titlu de Campion Mondial  si o medalie de bronz mondială
• HDH-IAA Historical Archery European Championship 2017 – un titlu de Vicecampion European
• Campionatul European IFAA , EIAC 2018 – doua titluri de Campion European si un titlu de Vicecampion European
• Festivalul International de tir cu arc traditional Malaezia, unde echipa  a obtinut medalia de bronz pe echipe din 18 tari participante
• In competitiile nationale, 12 titluri de Campion National, 7 titluri de Vicecampion National si de 9 ori incununati cu bronz national

În scurtul timp de la înființare, arcașii clubului au acumulat un numar de 89 medalii de aur, 42 de medalii de argint si 53 de madalii de bronz la diferite competitii judetene, intejudetene, nationale si international și asta doar până în anul 2018. De asemenea arcașii clubului participă frecvent la competiții în țările vecine; Ungaria și Serbia, unde de asemenea,  rezultatele sunt pozitive, 34 medalii de aur, 21 medalii de argint si 28 medalii de bronz. Daca facem o paralela doar ca reper informativ, în România sunt 200 000 practicanți ai acestui sport, în țara vecină, Ungaria,  sunt 2 milioane.

Crosul, alergarea este modalitatea prin care oamenii scapă de stres sau de kilogramele în plus. O formă bazică de sport care se practică în toată lumea, capitale, orașe mari sau mici, la nivel de amatori sau profesioniști, la toate vârstele. Orașul nostru nu face excepție. Seară de seară, pe pista stadionului Crișul se adună chișeuani care aleargă de plăcere și își întrețin condiția fizică.

14 Octombrie 2017 va rămâne însă data în care în orașul nostru s-a organizat, la nivel competițional, prima ediție a Crosului Chișineu Criș! Evenimentul a pornit de la o simplă idee, punerea acesteia în practică fiind o dovadă a faptului că orice idee spusă cu forță și argumentată corect, într-un cadru mai mult sau mai puțin formal, are șanse mari de reușită! 

Inițiat de Mișcarea Chișeuană și continuat cu implicarea în proiect a asociației „Proactivi pentru viitor” (unul din membrii acesteia fiind cvadruplul campion național la maraton, Sorin Mîneran), Crosul Chișineu Criș a însemnat o lună de zile de muncă a unei echipe coordonate de Florian Mladin, membru al clubului Mișcarea Chișeuană. Suportul Consiliului Local în organizarea următoarelor evenimente, motivarea specialiștilor (profesori de sport, pasionați cu experiență competițională – cum e cazul lui Gabriel Ungvari, de exemplu), atragerea continuă a locuitorilor în competiții, poate crearea unui cadru formal pentru asemenea activități (de exemplu înființarea unei secții de atletism la CS Crișul) sunt obiective care merg „mână-n mână”

Nici în perioada actuală atleții noștri nu se desmint. Alergători precum Ungvari Gabriel și Mara Team-ul format din Viorel, Fabian-Mario și Bogdan și mulți alții, de la care-mi cer iertare că nu-i amintesc, printr-o perseverență susținută, poate mai mult din hobby, reușesc rând pe rând să cucerească medalii și locuri pe podiumul celor mai buni sportivi de cros în competițiile unde s-au înscris.

La mijlocul lunii mai al anului 2019 de vineri și până duminică au avut loc două evenimente importante, organizate de Clubul Copiilor și Primăria Chișineu Criș: 45 de ani de la înființarea clubului din localitate și 40 de ani de activitate a competiției internaționale „Cupa Crisius”, un concus internațional interdisciplinar destinat elevilor claselor gimnaziale. Au participat Palate ale copiilor, licee, cluburi și școli gimnaziale, din 24 de județe, precum și invitați de peste hotare, din Franța, Ungaria, Republica Moldova, Serbia, totalizând 2 400 de elevi. Club al Copiilor, care în ultimii ani a devenit filială a Clubului din Lipova, timp de 40 de ani a organizat împreună cu autoritățile locale „Cupa Crisius” cu 16-18 probe și discipline sportive.. A fost cea mai veche competiție din țară, destinată elevilor claselor primare și gimnaziale.

Competiția sportivă dedicată elevilor claselor V-VIII care rezidă și în prezent la Chișineu-Criș este Cupa Școlii „Pădureni”,  care a fost organizată pentru prima dată în anul 2014. Colectivul didactic al Școlii Gimnaziale „Pădureni”, în frunte cu directorul profesor Judit Sime și coordonatorul competiției Andrei Palfi, oferă elevilor posibilitatea de a se întrece la trei discipline sportive: baschet (băieți și fete), fotbal (băieți) și handbal (fete). Alături de competițiile sportive, din anul 2022 se desfășoară și concursuri de desen și literatură pe teme sportive. La bunul mers al organizării își aduc contribuția Primăria Chișineu Criș, bisericile romano-catolică și reformată din localitate și asociația Pro-Pădureni. Caracterul intrenațional al întrecerii este dat de prezența școlii din localitatea maghiară Chitighaz, alături de unități de învățământ din localitățile apropiate: Țipar, Socodor, Pilu, Satu Nou, Adea, Zerind, Chișineu Criș, Pădureni și Arad. În luna mai al acestui an, Școala Gimnazială Pădureni va ajunge la organizarea competiției jubiliare, de 10 ani a Cupei Școlii „Pădureni”. 

Motto-ul competiției, preluat de la medicului și biochimistului  Szent-Györgyi Albert este „Sportul este rugăciunea trupului” un citat care cred și sper să fie motivant pentru viitorul sportului din Chișineu-Criș.

Prof. Sime Ioan – Sorin

Nădab

Istoric

Nădab – Nodob, Nadab este menţionat în anul 1241 sub mai multe denumiri: Nodob, Nadob, Nadab şi Naab. Cele mai vechi urme de locuire în această zonă au fost identificate în urma unor săpături arheologice și au fost datate ca fiind din neolitic. Au fost descoperite bucăți de vase de ceramică lucrate manual, decorate cu ornamente neolitice în punctul Dohangia, situat la nord-est de satul Nădab, care aparține orașului Chișineu-Criș. Istoricul Márki Sándor vorbește despre insula Dohanyos, un loc situat la 1,1 km de satul Nădab, mărginit de Crișul Alb și Pogányér (care astăzi este cunoscut drept Canalul Poganier).

Pe malul Crișului Alb au fost găsite cești, vârfuri de lănci și dălți care aparțin Culturii Criș-Tisa (5500-1700 î.H.). Din epoca bronzului s-au descoperit unelte și arme, dar și podoabe din aur și argint. Din epoca fierului au fost identificate unelte și arme din metal și un tezaur de monede greco-macedonene din sec. al 3-lea î.H. Din secolul al 2-lea î.H. au fost descoperite 263 de monede dacice și macedonene și bucăți de ceramică cenușie lucrată la roată. Ceramica descoperită în timpul cercetărilor de suprafață din  anii 2022 și 2024 ne arată încadrarea cronologică în perioada medievală târzie (secolele XV-XVII) a fermei din Dohangia  În colecția Complexului Muzeal Arad regăsim o cantitate semnificativă de fragmente ceramice din perioada evului mediu din această zonă.

În 1241 a avut loc invazia tătarilor, fapt ce a afectat şi această zonă. Conform celor amintite de călugărul Rogerius în Cântecul de jale, este menţionată o cetate la Nădab şi un cneaz din Adea care avea sub protecţia sa şi localităţile din zonă. În jurul fortificaţiei de la Nădab au fost ridicate şanţuri. Aici şi‑a găsit un timp adăpost şi călugărul Rogerius unde a avut loc şi o confruntare între tătari şi băştinaşi, fapt dovedit atât de cele scrise de Rogerius, cât şi de descoperirea a numeroase schelete cu craniul găurit de lovituri. 

Localitatea apare atestată ca sat în 1334, 1355, 1360.

Biserica catolică din Nădab este menţionată în 1400 (ecclesia Sancti Michaelis de Nadab). Aşezarea este pomenită în mai multe rânduri în secolul al XV‑lea – între anii 1410 şi 1412. În 1414 satul Nădab făcea parte din domeniul familiei nobiliare Dóczy, fiind consemnat ca atare între anii 1473-1519. Blasius de Nadab era student la Universitatea din Viena în 1439. În 1505 satul era format din 5 familii de iobagi. În anii 1561‑1563 erau în sat 13 sesii iobăgeşti, stăpânite de familiile nobiliare Dóczy, Horváth şi Pathócsy. La mijlocul secolului al XVI‑lea satul intră sub administraţie otomană, iar în 1732 este integrat domeniului ducelui de Modena. Ulterior, a intrat în stăpânirea Erariului austriac, care a vândut domeniul în 1820 arhiducelui Iosif de Habsburg.  În 1558 a fost arsă de turci, dar în anii care au urmat s‑a refăcut, în 1569 fiind în posesia episcopului romano‑catolic din Oradea.

Nădabul devine proprietatea lui Rácz János în anul 1609, în 1669 fiind jefuit de soldaţii maghiari din Ónod. Este perioada când teritoriul intră sub dominaţie austriacă. Din 1713 Nădabul era menţionat ca târg. Pentru a-si putea comasa uriașul său domeniu, arhiducele Iosif de Habsburg i-a strămutat cu forța pe iobagii români pe actuala vatră a satului. In anul 1843 țăranii din Nădab s-au ridicat împotriva subjugării sociale si nationale.

La nord-est de sat, lângă albia Crișului Alb pot fi zărite părți din terasamentul cetății care a constituit, probabil, centru al voievodatului romanesc de aici. Cetatea a fost definitiv distrusă cu ocazia amenajarii albiei Crisului Alb pe la 1850.

Edificii de cult

Pe la mijlocul secolului al XVII-lea aici este menționată existența unei biserici de lemn cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”. La 1 iunie 1772 este înregistrat raportul Adunarii generale a comitatului Arad catre Consiliul locotenential regesc, în care se menționa cererea comunității bisericesti a localității Nădab catre împărăteasa Maria Terezia pentru obținerea aprobării construirii unei noi biserici, întrucât cea veche de lemn se afla în stare avansată de ruină. Aprobarea au obținut-o abia la 27 octombrie 1774 când se construiește o noua biserica de piatră. Iconostasul acestei biserici a fost realizat în 1790 de cunoscutul pictor arădean Ștefan Tenetchi. După demolarea bisericii vechi și construirea în 1892 a actualului locaș de cult, iconostasul a fost mutat în biserica nouă.

Biserica Penticostală Filadelia. În anul 1992  la Nădab existau 62 de credincioşi penticostali. În anii care au urmat numărul lor a crescut şi au pus bazele unei biserici, Filadelia, în anul 2001.

Demografia

Populația Nădabului cuprindea în anul 1567 – 15 familii de iobagi, în 1851 avea 1754 de locuitori, crește la 2.632 în 1910, având în prezent, la nivelul anului 2022 – 1749 locuitori

În localitatea Nădab a fost ridicată în 1920 o cruce memorială în cinstea eroilor din Primul Război Mondial.

Prof. Sime Ioan – Sorin